ultima șuviță…

Ne-am îmbrăcat unul în altul
și coasem simțirile în cămașa unirii
prin pânzele cosmice
îmbobocesc mugurii nudității
Spicele așteptărilor căzu printre firele veșniciilor
gura aplecată în gradina misterelor
rupe ultima șuviță legată de omenire
Iubite ești aici…

acolo…

Lumină…liniștea îmbracă încăperea într-o melodie ușoară
în minte rămân fragmente,imagini ce îmi dă furnicături stranii
pe colțul gurii înflorește zâmbetul
ochii rămân sub învelișul genelor, alergând pe bulevardul visului chemat de aroma ispititoare…mă pierd într-o mare de culori tulburând polenul tainelor păstrate sub ele,parcă aș scutura notele simfoniilor pe altarul trupurilor noastre,armonia inimilor scăldate în șeva fericirii.
Sângele clocotește, ochii te sorb în seceta sufletului evadând în acea parte din tine unde paradisul își scutură misterele… 

răscolind…

muști din fraga gurii
răscolind o ceartă de mângâieri
tentația șuieră la ureche
lava atomilor
incitată de un sărut 
scutură smirna
trupurilor
în raiul
fiorilor
înflorind
explozia
finală.

rămâi…

Am lăsat haina metaforelor în cuierul imaginaţiei,

decorul florilor de mac îngână melodia coborârii tale

printre zăbrelele timpului să mă alini cu nectarul dezmierdării…

iubire… acoperă neînchegatele răni cu sfânta ta atingere!

eşti floarea inimii,sensul tatuat pe călcâiul realităţii,

rămâi cu ţărmul nopţilor,

rămâi sărutul aripii rănite,

rămâi templul cuvintelor sibiline…

când

Iubire 
când alarma inimii bate 
să ne întâlnim într-un sărut 
înmiresmând cearșafurile 
cu mirul dragostei

fluturii își iau zborul din jurul coapselor 
degetele se încleștă unul în altul 
iar noi ne măcinăm 
pulberea de nisip 
în lacrima cometei 
zborul 
spre 
necunoaștere..

te-am căutat

te-am căutat în diminețile reci
obrazul gingaș
încălzit de al meu
dorul
degetelor ce adună fiorii în cupa realului
vibrând sub tine într-un dans
al profunzimii
te-am căutat…
visând la roua buzelor ispititoare
momentul
când parfumul îți
devenea o parte din mine
dezbrăcați de cămașa suferințelor
trăind în sâmburii absolutului
în argintiul zorilor
în simfonia
trupurilor înlănțuite
iubindu-ne profund
într-un univers
fără cuvinte …

noi.

noapte
eu sper
parfumul primăverilor
înflorite în ochii tăi
va bate
în podul conștiinței
trezindu-te
din lumi paralele
să cobori în galaxia speranței
și să rupi pecetea așteptărilor
cu sărutul

atunci
floarea dragostei
își va scutura petalele
pe freamătul cuvintelor
iar tu mă vei iubi frenetic
în așternutul razelor aurii
strângând cu buzele
orizontul dorințelor

coapsele
vor îmbălsăma veșniciile
cu miresme
iar noi vom fi
picăturile pasiunii
împlinite pe buze.