Atunci…

deseori simt cum molia prezentului

îndoapă ultima gură de lumină
și orbecăi prin tranșeele îndoielilor
căutând opaițul sufletului tău

iubite


cuvintele-ți ar fi ca iuleiul

aprinzând scânteia de la capătul tunelului…

iubito

atunci când pe aripa rugăciunii se îneacă numele meu

înmoaie-ți fărâmitura slovei în suflet

să ți-o îndulcesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s