rămâi…

Am lăsat haina metaforelor în cuierul imaginaţiei,

decorul florilor de mac îngână melodia coborârii tale

printre zăbrelele timpului să mă alini cu nectarul dezmierdării…

iubire… acoperă neînchegatele răni cu sfânta ta atingere!

eşti floarea inimii,sensul tatuat pe călcâiul realităţii,

rămâi cu ţărmul nopţilor,

rămâi sărutul aripii rănite,

rămâi templul cuvintelor sibiline…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s