cînd…

cînd...

cînd ecouri freamătă
prin şuviţele serii
şi străzile planetelor sunt troienite
cînd ramuri înmuguresc sub sîn de galaxii
şi ploaia luminilor albastre
te-nfăşoară în leagănul visării
cînd oceanul culorilor aprinse
tulbură visele amorţite
să îţi croieşti cărarea
printre universuri plînse
de patima dorului
zidul ferecat de distanţă
să fugă desubt pasul ochilor
sfărîmînd peretele aşteptării..
întîlnindu-ne tainic
într-un sărut fierbinte
cînd…

Anunțuri
Imagine | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s